Primul lucru pe care ar trebuie să îl facem este să dăm la o parte problema numelui lui. Haideți să nu ne împiedicăm de nume. Dacă ar fi trăit astăzi printre noi în America de Nord, l-am fi numit John Houselamp (Candelă). Numele lui în limba germană era Hussgen, pe care John însuși l-a schimbat în forma grecească (cum era obiceiul în acele vremuri).
În scurtul rezumat al contribuției acestui om talentat la marea Reformă, probabil că ar trebui să-i spunem John.
„Am pierdut călugărul!”
John s-a născut în Germania în 1482, cu zece ani înaintea expediției peste ocean a lui Columb. Așa cum Calvin e asociat cu Geneva, Brucer cu Strasbourg și Luther cu Wittenberg, John Oecolampadius este asociat cu Basel. El a făcut parte din grupul tot mai mare de învățați umaniști, având cunoștințe aprofundate de greacă, latină și ebraică. Până în anul 1515, John obținuse postul de predicator al catedralei din Basel.
Cât timp a locuit în Basel, a lucrat ca asistent al lui Erasmus – proiectul acestora fiind prima ediție a Noului Testament în greacă al lui Erasmus, pentru care John a scris epilogul. John a fost un învățător umanist care a trecut de partea Reformei, în timp ce Erasmus a fost un învățător umanist care a rămas în comunitatea romano-catolică. Aceasta a fost o perioadă de confuzie spirituală pentru John, care l-a determinat să devină călugăr. După puțin timp, însă, a decis că nu acesta era lucrul corect, spunând „Am pierdut călugărul; am găsit creștinul.”
Un cor german
A părăsit Basel pentru o perioadă, dar s-a întors în 1522 când a preluat un post la Universitatea din Basel. A fost un participant erudit și eficient al unor dezbateri diverse – acestea fiind o modalitate prin care orașele luau decizii – și, ca urmare, liderii din Basel au decis să își unească puterile cu Reforma. Până în 1529, liturghia fusese abandonată în Basel.
Aceasta a fost o vreme de trezire spirituală autentică, demonstrată de următorul incident:
Cam în această perioadă, Dumnezeu îl onorase pe Oecolampadius și pe biserica lui cu ceva spectaculos. În mod obișnuit, un cor dădea răspunsuri scurte în latină în diverse momente prestabilite ale liturghiei în timpul serviciului de închinare. Totuși, în Duminica de Paște, congregația din Sf. Martin a izbucnit cântând în germană în timpul slujbei. Niciodată, nicăieri nu se mai întâmplase ceva asemănător. Consiliul a interzis imediat un astfel de mod de a cânta. Congregația a răspuns prin a continua să o facă. (Reformatorul din Basel, 19-20)
Căsătorie și controversă
Un detaliu interesant este legat de decizia lui John de a se căsători în 1528. Soția lui era o văduvă pe nume Wibrandis, care, după ce el a murit, s-a căsătorit cu un alt lider reformat, Wolfgang Capito. Aceste lucruri, desigur, se intâmplă. Dar nu atât de des.
În ceea ce privește Cina Domnului, lumea reformată era împărțită între punctele de vedere ale luteranilor, calviniștilor și respectiv ale zwinglienilor. Luteranii susțineau prezența fizică a lui Cristos în Cină, calviniștii susțineau o prezență spirituală, în timp ce zwinglienii susțineau o poziție memorialistă.
Basel este la doar 87 km de Zurich, unde Zwingli își desfășura lucrarea. John s-a apropiat de Ulrich Zwingli, lucrând împreună, și a ajuns să îmbrățișeze poziția lui Zwingli față de Cina Domnului. În 1529, John a participat la Colocviul din Marburg, împreună cu Zwingli, Luther, Bucer, Melanchthon și alții, într-o încercare nereușită de a obține unitatea protestanților în ce privește Cina.
Când Zwingli a fost ucis în luptă, în 1531, John a primit cu greu vestea șocantă, murind și el la scurt timp după aceea.
Acest articol face parte din seria Aici Stăm – 500 de ani de Reformă. Anul acesta, în luna octombrie, se împlinesc 500 de ani de când Martin Luther și-a țintuit cele 95 de teze pe ușa bisericii din Wittenberg, moment care a marcat începutul Reformei. Pentru a marca această aniversare, vă invităm să ne însoțiți într-o călătorie de 31 de zile cu scurte biografii ale multor eroi ai Reformei, câte 5-7 minute pentru fiecare zi din octombrie.
Seria de articole este preluată cu permisiune de pe Desiring God – http://www.desiringgod.org/here-we-stand.