Mărturisirea de credință – varianta sumarizată


Credem că Scripturile, atât Vechiul, cât și Noul Testament, sunt inspirate în mod verbal de către Dumnezeu, ele sunt infailibile în textul original (2 Timotei 3:16; 2 Petru 1:20-21; 1 Corinteni 2:1-16) și că ele sunt autoritatea noastră supremă și finală pentru orice context al vieții și pentru credința noastră (2 Petru 1:1-11). În acestă mărturisire de credință sunt sumarizate adevărurile pe care le prețuim și pe care le predicăm și pe care credem că așa le prezintă Biblia. Scripturile au cuvântul final asupra credinței și ordinii acestei congregații și ultima autoritate căreia ne vom adresa mereu (2 Timotei 3:15-17; 2 Petru 1:19-21; Romani 15:4; 1 Tesaloniceni 2:13; 1 Corinteni 2:13).

Acestea sunt următoarele adevăruri pe care le susținem și care trebuie afirmate de orice persoană care slujește în această biserică.

1. Dumnezeu

Credem într-un singur Dumnezeu adevărat și viu, veșnic existent în trei Persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Dumnezeul nostru există pentru a Se proslăvi și a Se bucura de Sine pentru veșnicie. El este infinit in ființă și perfecțiune, duh invizibil, personal, omniprezent, etern, independent, neschimbător, adevărat, demn de încredere, atotputernic, suveran, omniscient, drept, sfânt, bun, îndurător, îndelung răbdător și plin de milă. (Exod 3:13-14; 34:4-7; Deuteronom 6:1-9; 1 Împărați 8:27; Neemia 9:32-33; Psalm 5:4-8; 50: 9-13; 90:1-2; 95:1-7; 115:1-7; 119:65-68; 145:17-20; Proverbe 16:4; Isaia 6:1-3; 40:10-31; 46:9-13; Ieremia 10:10; 23:23-24; Daniel 4:34-35; Maleahi 3:6; Matei 28:16-20; Ioan 1:1-18; 4:21-24; 14:1-11; 15:26-27; Fapte 7:2-50; 20:28; Romani 11:33-36; 1 Corinteni 8:5-6; 2 Corinteni 13:13; Galateni 4:4-7; Evrei 4:12-13; 11:6; Apocalipsa 4:8; 5:11-14)

2. Sfintele Scripturi

Credem că Dumnezeul Atotputernic ne-a descoperit tot ceea ce ne trebuie pentru viață și credință în cele 66 de cărți ale Bibliei, Cuvântul lui Dumnezeu. Toate Scripturile au fost inspirate de Dumnezeu; adică Dumnezeu a suflat peste oameni ca să scrie, conducându-i prin lucrarea Duhului Sfânt. Scripturile sunt fără greșeală în textul original și ele au ultimul cuvânt în toate disputele. Autoritatea lor derivă din autoritatea Autorului și nu din opiniile oamenilor. (Matei 5:18; 24:35; Ioan 10:35; 16:12-13; 17:17; 1 Corinteni 2:7-14; 1 Tesaloniceni 2:13; 2 Timotei 3: 15-17; Evrei 4:12; 2 Petru 1:20-21; Apocalipsa 1:1-3; 22:6,18-19)

3. Creația și Adam, reprezentantul rasei umane

Credem că Dumnezeu a creat universul și tot ceea ce există din nimic în 6 zile literale, declarând totul foarte bun. Credem că Dumnezeu i-a făcut pe Adam și Eva după Chipul Lui – perfect, sfânt și drept – pentru a stăpâni peste toată creația. Adam a fost făcut reprezentantul și capul rasei umane așa încât ascultarea sau neascultarea lui față de poruncile lui Dumnezeu să fie imputate și transmise tuturor urmașilor lui. (Geneza 1:1-2:2; Psalm 19:1-6; 90:1-2; Isaia 40:25-26; Ioan 1:1-3; Romani 1:18-20; 2:14-15; Coloseni 1:15-16; Evrei 1:1-2)

4. Căderea și Creația

Credem că Adam a căzut din dreptatea lui originală în păcat și a adus, atât asupra lui, cât și asupra tuturor celorlalți descendenți, moarte spirituală, depravare, condamnare și statutul de păcătoși. (Geneza 2:15-17; 3:1-24; 6:5-7; Psalm 14:1-3; 51:1-5; Ieremia 17:9-10; Romani 3:9-20; 5:12-21; 6:15-23; 1 Corinteni 15:20-49; Tit 1:15-16; Efeseni 2:1-3; Coloseni 1:21-23; Evrei 2:14-18)

5. Depravare și păcătoșenie

Credem că toți descendenții lui Adam, adică întreaga rasă umană, se nasc în păcat și sunt răzvrătiți față de Dumnezeu. Credem că omul nu numai că este păcătos, dar el și găsește plăcere în acest păcat și că este dincolo de puterea lui să Îl iubească pe Dumnezeu, să țină legile Lui, să înțeleagă Evanghelia, să se pocăiască de păcat sau să se încreadă în Hristos. Credem că voința omului este înrobită de cel rău, incapabilă de a lua hotărâri spirituale fără intervenția supranaturală a Duhului lui Dumnezeu. (Ieremia 17:9; Ioan 3:3-5; 8:43; Romani 3:9-19; Coloseni 1:21-23; Efeseni 2:1-3; Tit 1:15-16)

6. Alegerea

Credem că Dumnezeu, înainte de întemeierea lumii, a decretat tot ce urma să se întâmple, fără să Se facă pe Sine autorul păcatului, și Și-a ales un popor de bărbați și femei pentru gloria Sa printr-un act liber și suveran al harului Său. El a ales după buna plăcere a voii Sale, independent de capacitatea Sa de a vedea viitorul. Alegerea lui Dumnezeu nu a fost influențată în nici un fel de preștiința Lui. El a hotărât totul așa cum a vrut. (Numeri 23:19; Isaia 46:9-10; Matei 25:34; Luca 10:17-20; Ioan 6:35-40; 10:22-30; 17:1-26; 19:8-11; Fapte 4:27-28; 13:48; 27:1-44; Romani 9:14-29; 11:1-6; 33-36; Efeseni 1:1-14; 1 Tesaloniceni 1:4-6; 2 Tesaloniceni 2:13-15; 1 Timotei 5:21; Iacov 1:16-18; 1 Petru 1:1-9; 2 Petru 1:10-11; Iuda 3-4)

7. Întruparea

Credem că Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său Isus Hristos în lume, conceput de fecioara Maria și de Duhul Sfânt, fără păcat, Dumnezeu și om, născut sub Lege, pentru a trăi o viață perfectă de neprihănire pentru poporul Lui. (Psalm 2:1-12; Isaia 7:14; 9:6-7; 42:1-4; 52:13-53:12; Matei 1:18-25; Luca 1:26-56; Ioan 1:1-18; 17:1-12; Fapte 3:22-26; 17:29-31; Romani 3:21-26; 8:1-4, 28-30; Galateni 4:4; Efeseni 1:15-23; 1 Timotei 2:1-6; Evrei 1:1-4; 2:14-18; 9:11-14; 1 Petru 1:17-20)

8. Răscumpărarea

Credem că Fiul lui Dumnezeu a murit pe cruce pentru a fi jertfa înlocuitoare, de ispășire, de împăcare și de răscumpărare a celor aleși din veșnicie. Dumnezeu a fost martorul lucrării Fiului și a primit jertfa Acestuia înviindu-L pe acesta dintre cei morți. (Isaia 53:4-5,10-12; Matei 26:36-46, cf. 26:45; 27:45-46; Ioan 10:14-18; 20:24-31; Romani 1:4)

9. Înălțarea și Lucrarea Cerească

Credem că Fiul lui Dumnezeu S-a înălțat la dreapta Tatălui și S-a așezat pe scaunul gloriei, de unde mijlocește pentru poporul Lui și stăpânește peste toate lucrurile ca Domn Suveran. (Fapte 1:1-11; 10:39-43; Romani 8:31-39; 1 Corinteni 15:1-8; 2 Corinteni 5:21; Filipeni 2:5-11; Evrei 9:23-28; 10:5-10; 1 Petru 3:18; 2 Petru 3:1-18)

10. Regenerarea

Credem că Dumnezeu Tatăl a turnat în inimile noastre Duhul Sfânt pentru a lucra împreună cu Cuvântul predicat. Duhul Sfânt regenerează pe păcătoșii aleși, trăgându-i irezistibil la Sine și dându-le darul credinței în Hristos și al pocăinței față de Dumnezeu. (Ioan 1:12-13; 3:5-8; 10:25-30; Efeseni 2:4-10; Iacov 1:18; 2 Timotei 2:9)

11. Îndreptățirea

Credem că Dumnezeu îi cheamă la Sine pe toți aleșii tuturor veacurilor. El îi îndreptățește doar în contul neprihănirii imputate a lui Hristos, pe care au primit-o doar prin credință. Această credință este însoțită întotdeauna de fapte, deși aceste fapte nu ar face pe nimeni niciodată vrednic de mântuire. (Romani 3:24; 8:30; 4:5-8; 5:17-19; 10:9-13; 1 Corinteni 1:30-31; 2 Corinteni 5:21; Efeseni 1:7; 2:8-10; Filipeni 3:8-9)

12. Mântuirea, Sfințirea și Prezervarea

Credem că aceia pe care Dumnezeu îi cheamă, regenerează și îndreptățește vor crede Evanghelia, se vor pocăi de păcate și Îl vor recunoaște ca Domn Suveran și Mântuitor pe Isus. Harul Lui îi va face să persevereze în sfințenie prin creșterea și transformarea aceastora în imaginea Fiului. Duhul Sfânt îi va ajuta pe aceștia să se dezbrace în mod continuu de păcat și să se îmbrace cu sfințenia lui Isus. (Ioan 10:28-29; Romani 6:14; 7:18,23; 8:13, 28-30; 2 Corinteni 3:18; 7:1; Galateni 5:17; Filipeni 1:6; 2 Timotei 2:19; Evrei 6:17-18; 1 Petru 1:3-9; 22-23; 2 Petru 3:18)

13. Înfierea

Credem că toți cei care au fost răscumpărați au primit înfierea, devenind moștenitori și beneficiari ai tuturor binecuvântărilor relației părinte-copil, incluzând eliberarea de sclavia Vechiului Legământ și primirea mărturiei interioare a Duhului ce le oferă putere acestora să Îl recunoască pe Dumnezeu ca Tată. (Psalm 103:13; Proverbe 14:26; Isaia 54:8-9; Ioan 1:10-13; Romani 8:14-25; 2 Corinteni 6:18; Galateni 4:1-7; Efeseni 1:5; 4:30; Evrei 12:4-6; Apocalipsa 3:11-13)

14. Ordinanțele

Credem că botezul prin scufundare și Cina Domnul sunt ordinanțele evangheliei, aparținând doar credincioșilor regenerați. Ordinanțele nu au nici un merit mântuitor pentru că ele sunt doar embleme și tipuri ale unor realități spirituale, nu realități în sine. Botezul este responsabilitatea fiecărui credincios de a declara unirea cu Hristos. (Matei 3:16-17; 28:18-20; Fapte 2:14-41; 8:12-40; 16:25-40; 18:7-8; Romani 6:1-4; 1 Corinteni 10:14-17; 11:26) Cina Domnului este o expresiei a părtășiei noastre cu Hristos și unii cu alții. (Matei 26:17-30; 1 Corinteni 10:14-21; 11:17-34; Evrei 9:11-28)

15. Biserica

Credem că biserica locală trebuie să se plaseze doar sub autoritatea lui Hristos, care conduce prin Cuvântul Lui. Biserica locală este guvernată de o pluralitate de bărbați, numiți prezbiteri, care păstoresc congregația. O biserică locală este recunoscută de alte comunități biblice1 și are părtășie cu acestea. (Matei 20:24-28; Fapte 20: 17,28; Efeseni 4:12-14; 1 Petru 5:1-4)

16. Escatologia

Credem că Domnul Isus Hristos se va întoarce și va învia pe cei morți, atât pe cei neprihăniți, cât și pe cei păcătoși. Cei neprihăniți se vor bucura de viață veșnică cu Dumnezeu, iar cei neascultători vor îndura o pedeapsă veșnică conștientă departe de prezența gloriei lui Dumnezeu. (Genesa 3:17-19; Iov 19:25-27; Eclesiast 12:1-8; Isaia 26:19; Daniel 12:1-4; Matei 25:31-46; Ioan 5:28-29; Luca 16:19-31; 23:32-43; Fapte 24:14-16; Romani 9:19-26; 1 Corinteni 15:35-56; 2 Corinteni 5:1-8; Filipeni 1:21-26; 1 Tesaloniceni 4:13-18; 2 Tesaloniceni 1:5-10; Evrei 12:22-24; Iuda 3-7; Apocalipsa 22:12-21)

Appendix

17. Evanghelia

Dumnezeu este Creatorul nostru sfânt și Judecătorul nostru drept. El ne-a creat ca să ne închinăm Lui, să-I aducem glorie și ca să ne bucurăm de prezența Lui pentru totdeauna (Geneza 2: 7, 16-17; Matei 25: 31-33). Umanitatea s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu păcătuind împotriva caracterului Lui și neascultând de legea Lui dreaptă și bună (Geneza 3: 1-7). Cu toții am luat parte la această răzvrătire păcătoasă, atât prin Adam ca reprezentant al nostru, cât și prin acțiunile noastre individuale și personale (Romani 3: 23; 5: 12, 19). Ca urmare a acestei răzvrătiri și neascultări ne-am înstrăinat de Dumnezeu și am ajuns să merităm mânia Lui dreaptă, care condamnă pe vecie la pedeapsa iadului (Efeseni 2: 2; Ioan 3: 36; Romani 1: 18). Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său Isus Hristos, pe deplin Dumnezeu și om, la moartea pe care noi o meritam, pentru păcatele noastre și pentru răzvrătirea noastră – pe Cel Drept pentru cei nedrepți. Atunci când El purta pe cruce păcatele noastre, vinovăția și condamnarea noastră, Dumnezeu a revărsat mânia Sa asupra Lui. Isus a stat în locul nostru pe cruce, pentru a ne șterge vina și păcatele și pentru a ne împăca cu Tatăl pentru veșnicie (Ioan 1: 14; Romani 3: 21-26; 5: 6-8; Efeseni 2: 4-6). Singurul răspuns mântuitor al omului la această Veste Bună este pocăința și credința (Mat. 3: 2; 4: 17; Marcu 1: 15; Luca 3: 7-9). Atunci când omul răspunde în felul acesta îi este creditată neprihănirea lui Isus, pentru că prin faptele lui el nu ar putea niciodată câștiga favoarea sau atenția lui Dumnezeu.


1 Recunoașterea aceasta se vede prin modul în care o biserică locală nu este singulară prin ceea ce crede doctrinar, ci se plasează într-un cerc comunitar (împreună cu alte biserici locale) îmbrățișând aceeași Evanghelie și aceleași dogme esențiale. Credința (doctrina bisericii) este și de natură istorică.