Confuzia oamenilor, calea neobișnuită către lucrarea de proclamare a lui Isus
Indiferent de confuzia pe care oamenii din jurul nostru o dovedesc, noi Îl proclamăm mai departe pe Isus, noi Îl arătăm mai departe pe Isus, noi Îl trăim în viața noastră mai departe pe Isus. Pentru că în cele din urmă, Cel care ridică acea confuzie din viața noastră și din viața celorlalți este Duhul lui Dumnezeu. În fața cui îți trăiești tu spiritualitatea? Înaintea oamenilor? Îți trăiești viața aceasta de credința ca să o vadă ceilalți? De ce trăiești spiritualitatea pe care o trăiești? Pe ce se bazează ea? Pe ce se bazează spiritualitatea ta? Pe nu știu ce experiențe, pe fapte concrete? Pe ce se concentrează spiritualitatea ta? Dragilor, fie ca Domnul să ne ajute să nu trăim pentru noi înșine ci pentru Cel care ne iubește cu o dragoste extravagantă. Pentru cine trăiești tu? Sunt mulți oameni și multe biserici creștine care Îl cunosc pe Isus doar în felul cărnii. Întrebarea care se pune este: „Cum Îl cunoști tu pe Isus?”
Moartea, calea neobișnuită către viață
Trupul acesta și viața aceasta sunt fragile. Foarte fragile. Și ascultați, asta zice Pavel. Am fi zis: „El avea un vas cu pereți mai tari. Poate vasul acela era de argint!” Nu, ci era un vas de lut. Pentru că noi toți suntem făcuți din lut. În Romani 9-10 se vorbește despre asta și Geneza spune că noi toți am fost făcuți din țărâna pământului, din lut. Și, dragilor, asta suntem noi: lut. Așa că atunci când pui preț pe lumea asta, gândește-te cât de ironic e și ce nebunie este să pui valoare într-un pământ și să pui valoare într-un lut, când de fapt pe ce ar trebui să pui valoare și în ce ar trebui să te investești este această Comoară, este Evanghelia.
Îți dai seama cum ar fi pentru un evreu? „Cum? Stai puțin, că în fiecare an abia așteptăm ziua ispășirii… E o zi națională, în care preotul aduce pentru păcatul lui și pentru păcatul familiei acea junincă sau acel animal, după care pentru întregul popor – și se întâmplă asta în fiecare an! Animal după animal, sânge – mult sânge – care trebuie să curgă!” Și autorul Epistolei către Evrei spune că Isus nu a trebuit să facă asta decât o singură dată. Și, spre deosebire de ei, de evrei, de preoții aceia care slujeau în mod continuu la templu și animal după animal după animal era sacrificat – și nu obțineau absolut nimic, Isus obține o răscumpărare VEȘNICĂ.
Nicu Sotir