Regele care va veni

În tradiția bisericii există foarte multe obiceiuri. Unii sunt obosiți de ele și odată cu această saturare a dispărut orice interes cu privire la orice celebrare. Alții sunt împotrivitori oricărei tradiții ecleziale și sunt foarte motivați în această luptă de rezistență. Pentru o mare masă de români creștini nominali, ceea ce contează sunt doar aceste tradiții și sărbători bisericești. Din păcate, mare parte dintre aceștia nu înțeleg nimic nici din creștinism, nici din praznicele acestuia.

Personal nu mă regăsesc în niciunul dintre aceste grupuri. Citind Noul Testament nu regăsesc vreo poruncă cu privire la anumite sărbători normative, nici măcar când vine vorba de așa-zisa zi de odihnă. Cu toate acestea, din când în când îmi place să mă opresc și să Îl celebrez pe Cristos, să Îl admir și să Îi fiu mulțumitor pentru tot ceea ce El reprezintă. De cele mai mult ori se întâmplă acest lucru la Cina Domnului, însă mai sunt și alte momente de-a lungul unui an, precum Adventul. Acum, diferența dintre cele două este semnificativă: prima este poruncită de Isus și este semnul Noul Legământul, pe când cea de-a doua este doar un obicei bisericesc netransmis de Mântuitor.

Regele care va veni

El a venit, însă noi, preaiubiții Lui, încă o dată suntem nerăbdători să Îl vedem. Suntem răscumpărați și purtați pe brațele Lui tari, însă ne este dor de Răscumpărătorul sufletelor noastre.

Uitându-ne înapoi în istorie, nu se poate identifica exact momentul de start și de origine al Adventului. Termenul vine de la un termen latinesc, care înseamnă „venire”. Acesta este echivalentul termenului grecesc porousia. Se pare că de-a lungul secolelor creștinii au și postit în această perioadă de anticipare a revenirii Mântuitorului. Alte veacuri i-au regăsit pe credincioși participând zilnic la închinarea bisericească, timp de săptămâni, înainte de celebrarea zilei nașterii Mântuitorului. Acum cu siguranță la cele spuse și întâmplate în istorie vor fi voci care se vor ridica acuzator, mai ales din partea acelui grup aparte de care vorbeam mai devreme. Însă cred că este bine pentru credinciosul secolului al XXI-lea să se oprească din când în când și să mediteze la Porousia eminentă a Domnului. Nu degeaba ultima scrisoarea a Bibliei se termină cu salutul „Maranatha!”.

Anul acesta, la Biserica Logos, în perioada aceasta a anului, ne vom opri și vom medita la Regele care va veni. O, da, vreme de milenii alți înaintași de-ai noștri, precum părintele Avraam, au stat cu sufletul la gură, așteptând venirea Regelui Mesia. El a venit, însă noi, preaiubiții Lui, încă o dată suntem nerăbdători să Îl vedem. Suntem răscumpărați și purtați pe brațele Lui tari, însă ne este dor de Răscumpărătorul sufletelor noastre și stăm vigilenți în așteptarea sunetului trâmbiței.

Acestea vor fi temele pe care le vom aborda și la care vom medita în următoarele duminici:

Maranatha! Domnul, Regele nostru vine!