Născută în 1495 dintr-o familie nobilă din Tournai, Franța, Marie Dentière a fost bine educată, a intrat într-o mănăstire augustiniană (acesta fiind ordinul din care făcuse parte și Luther) și probabil că a slujit ca stareță la începutul anilor 1520. Captivată de descoperirea teologică a lui Luther, Maria a părăsit mănăstirea înainte de anul 1525 și s-a mutat la Strasbourg, unde s-a alăturat oficial mișcării Reformei, aflată în plin avânt. În același an, ea a făcut a doua mișcare radicală atunci când s-a căsătorit cu un fost preot, Simon Robert.
Renunțarea la celibatul preoțesc și preamărirea bucuriilor căsătoriei din Scriptură au devenit teme puternice în lucrarea Mariei, în special în încercările ei controversate de a converti călugărițe în Geneva. Un reformator scrie că Marie și Simon Robert „au fost primul cuplu căsătorit francez care a acceptat o sarcină pastorală pentru Biserica Reformată.” Cei doi au avut cinci copii, dar Robert a murit în 1533. Până în 1535, Marie s-a căsătorit cu Antoine Froment, un alt pastor reformat, iar familia s-a mutat la Geneva.
În direct din Geneva
Majoritatea lucrurilor pe care le cunoaștem despre Dentière, și nu sunt multe, sunt spicuite din trei documente care îi sunt atribuite. Prima dintre aceste lucrări scrise povestește evenimentele petrecute între 1532 și 1536 în Geneva din punctul de vedere al reformatorilor. S-ar putea ca Dentière să fi fost primul scriitor protestant care să ofere o relatare ca martor ocular al acelei perioade tumultuoase și a fost printre primele femei, dacă nu chiar prima, care au formulat și au apărat teologia reformată în limba franceză.
Dar mult mai mult decât un istoric, Marie Dentière a fost un evanghelist elocvent (poate chiar provocator). Ea iubea și adora Biblia, era întristată de faptul că Biserica Catolică ținuse departe de popor atât de mult din ea și susținea faptul că fiecare persoană, inclusiv femeile, ar trebui să poată citi singură cuvintele prețioase și glorioase ale lui Dumnezeu.
O învățătoare reformată?
Cea mai faimoasă și mai controversată lucrare a lui Dentière a fost o scrisoare adresată Reginei din Navarra, intitulată „O scrisoare de cel mai mare folos”. Această scrisoare este o apărare biblică robustă a teologiei reformate și un atac plin de pasiune asupra Bisericii Catolice.
Este o lucrare plină de energie și angrenantă, care demonstrează cunoaștere extraordinară a Bibliei, precum și înțelegere teologică. Agitația publică pe care a cauzat-o a dus la arestarea tipografului și distrugerea celor mai multe copii tipărite ale lucrării. Nu doar că scrisoarea ei condamnase Romano-Catolicismul, și nu doar că scrisoarea ei era scrisă de o femeie, dar Dentière apăra și dreptul egal al femeilor de a fi teologi și învățători. Ea scrie:
Pentru că ceea ce Dumnezeu ți-a dat ție și ne-a revelat nouă, femeilor, nu ar trebui să ascundem și să îngropăm în pământ, așa cum nu o fac nici bărbații. Și chiar dacă nu ne este permis să predicăm în adunările publice și în biserici, nu ne este interzis să scriem și să ne atenționăm una pe alta în toată dragostea. (Epistolă către Marguerite de Navarre, 53)
Calvin și Marie
Deși Marie i-a susținut puternic și i-a apărat pe liderii reformatori, inclusiv pe John Calvin, Calvin a fost în mod clar deranjat, cel puțin în primii ani ai lucrării ei, de maniera ei extrovertită, de ambițiile ei teologice și de critica deschisă adusă liderilor bisericești bărbați.
Totuși, până în 1561, anul în care Marie a murit, tensiunea dintre cei doi scăzuse, iar respectul și aprecierea lui Calvin pentru Marie crescuse evident. El chiar i-a cerut să scrie prefața predicii lui tipărite având ca temă modestia feminină din 1 Timotei 2:8-12. Poate ironic, unii ar putea argumenta că de fapt Calvin i-a cerut să dea învățătură despre un pasaj biblic care îi interzicea în mod explicit să facă acest lucru.
O singură femeie pe perete
Pentru Marie Dentière, vestea uimitoare a harului salvator și mesajul puternic al egalității înaintea lui Dumnezeu erau adevăruri care fuseseră suprimate de către Biserica Catolică și care trebuiau strigate de pe acoperișuri de către oricine le văzuse el însuși în Cuvântul lui Dumnezeu.
Fără îndoială că i-au lipsit ceea ce oamenii din acea vreme considerau modestie și umilitate feminină adecvată, însă pentru că pasiunea ei era aprinsă de paginile Scripturii, scrierile ei au răscolit și transformat inimi – nu doar în vremea ei, dar și în vremea noastră de asemenea. În 2002, Marie Dentière a devenit singura femeie care își are numele gravat pe faimosul Perete al Reformatorilor din Geneva.
Acest articol face parte din seria Aici Stăm – 500 de ani de Reformă. Anul acesta, în luna octombrie, se împlinesc 500 de ani de când Martin Luther și-a țintuit cele 95 de teze pe ușa bisericii din Wittenberg, moment care a marcat începutul Reformei. Pentru a marca această aniversare, vă invităm să ne însoțiți într-o călătorie de 31 de zile cu scurte biografii ale multor eroi ai Reformei, câte 5-7 minute pentru fiecare zi din octombrie.
Seria de articole este preluată cu permisiune de pe Desiring God – http://www.desiringgod.org/here-we-stand.