Cât de iminentă a crezut Isus că este venirea Fiului Omului?
Acum problema este că cei mai mulți studenți ai Scripturilor înțeleg acest termen în sens teologic și nu neapărat lingvistic. Când se face referire la venirea iminentă a Fiului, de cele mai mult ori se înțelege doar aspectul certitudinii venirii, care poate avea loc oricând, și nu că este pe punctul de a se produce (aproape să se consume) – care este de fapt sensul real lingvistic al termenului iminent.
Când luăm în considerare acest aspect putem spune că Isus poate veni în orice secundă, în orice moment? Nu. Tocmai pentru că sunt elemente care trebuie să se întâmple. Poate veni El în câțiva ani sau zeci de ani? Da… Pentru că multe dintre semnele despre care El a vorbit se consumă de 2000 de ani încoace, iar altele care se vor derula se pot epuiza în câțiva ani.
Cei mai mulți cred că Isus se adresează în pasajul acesta întrebărilor ucenicilor prin abordarea a cel puțin două aspecte: căderea Ierusalimului și revenirea Fiului Omului. Însă este interesant că aceste teme sunt așa de întrepătrunse încât este greu să le separi. De aceea trebuie să ne întrebăm: de ce le pune Isus sau Matei împreună?
- Dispensaționaliștii
Ei ar spune că oricum trebuie să luăm în calcul două veniri: Răpirea și Cel de-al doilea advent. Practic primul, spun cei mai mulți dispensaționliști, poate avea loc oricând pentru că nu necesită semne, însă cealaltă venire este dependentă de derularea unor evenimente-semn. (vv. 36-40 – Răpire în secret; vv. 4-28 – Necazul cel mare care va ține 7 ani și care va culmina cu a doua venire – vv. 29-35). Ei spun că Isus nu este preocupat să răspundă la întrebarea ucenicilor cu privire la templu, ci este interesat doar în perioada dinaintea celui de-al doilea advent. Walvoord vede niște caracterisitici generale ale vremurilor (vv. 4-14), Necazul cel mare (vv. 15-25) și a doua venire (vv. 26-31). El spune că nu se vorbește despre Răpire pentru că Pavel este primul căruia i s-a descoperit și care scrie despre aceste eveniment. Această generație din v. 34 înseamnă rasă, sau generația care trăiește atunci când începe necazul cel mare.
Probleme:
- Această generație
- Este foarte greu să vezi o armonie între acest text și Marcu 13 și Luca 21. Aceast indicator temporal, axa a timpului, pe care sistemul o născocește, se bazează doar pe textul din Matei.
- Cum puteau ucenicii să înțeleagă că Isus le vorbește despre un alt templu, din necazul cel mare, când întrebarea lor făcea referire la templul pe care ei îl vedeau cu ochii lor?
- „Nu se vorbește despre Răpire, pentru că Isus nu se adresează aici bisericii, ci evreilor.” Isus se adresează aici ucenicilor săi care erau credincioși și care urmau să facă parte din biserică. Păi atunci nici predica de pe munte nu este pentru biserică, ci pentru evrei!! Cât de periculos! (Biserica este o paranteză)
- Amileniștii
Ei abordează fiecare paragraf separat:
- vv. 15-21, 35 – Căderea Ierusalimul
- vv. 29-31 – Revenirea lui Isus
Ei afirmă că întrebarea ucenicilor este confuză, așa că Isus amestecă răspunsurile și abordează ambele teme aleatoriu.
Probleme:
- Nu se adresează corect și coerent axei timpului.
Când se vor intampla? Despre distrugerea Ierusalimului (70 d.H.) – vv. 4-35;
Care vor fi semnele? vv.36-
Cu mai multe detalii: vv. 9-28 – perioada pre-distrugere; vv. 29-31 – Căderea Templului.
Probleme:
- Acesta interpretare depinde foarte mult de înțelegerea versetelor până la 28 ca vorbind despre acea vreme a priori căderii templului… dar versetele 21-22 par că vorbesc foarte clar atât despre distrugerea Ierusalimului cât și despre alte evenimente care vor urma – din pricina celor aleși zilele acelea vor fi scurtate.
- Paragraful din vv. 29-31 este foarte clar că vorbește despre a doua venire. O astfel de interpretare este susținută de multe alte pasaje din NT care sunt similare acestuia: Matei 13:40,41; 1 Tes. 4:14, 17; Matei 16:27; 2 Tes. 1:7; 2 Petru 3:10-12.
- Există o conexiune în această interpretare între căderea Templului și geneza misiunii printre neamuri. Însă noi știm că biserica deja se adresa neamurilor… Trebuie să ignori istoria.
- Este căderea Templului un moment de bucurie sau un moment de întristare?? Luca 21:28.
STRUCTURA ACESTUI PASAJ DETERMINĂ MODUL ÎN CARE INTERPRETĂM!!!
Cum credeți că vedeau ucenicii toate aceste lucruri? v. 3 – Mai mult ca sigur că în mintea lor distrugerea templului, semnele venirii și sfârșitul veacului se întâmplau împreună. Dacă te gândești la acestă confuzie din mințile lor, este mai ușor să abordezi întrebările lor. Dacă crezi că în mintea lor erau trei întrebări specifice separate, nu poți în nici un fel să pui în armonie toate elementele.
Începuturile durerilor nașterii venirii lui Isus – vv. 4-28.
- În cadrul căreia avem un semn clar – vv. 15-21.
- E clar că paragraful de la 4 la 28 vorbește despre perioada interadvent.
Există niște caracteristici specifice ale acestei perioade:
- Rivalitate continuă la nivel internațional – v. 6
- Dezastre naturale – v. 7
- Caracteristici spirituale
- Persecuție / Opoziție – vv. 9,10
- Apostazie – vv. 11-13 (O expunere a adevăratei identități – 1 Ioan 2:19; Învățători falși)
– v.12 – E interesant că dragostea se va diminua nu pe fondul înmulțirii urii, ci a fărădelegii. Există o legătură clară între inimă și standardul moralității oamenilor.
– v. 13 – Această eră este caracterizată de apostazie, iar biserica lui Hristos continuă prin fidelitate și perseverență.
- Predicarea la nivel mondial. Această perioadă este caracterizată de această predicare a Evangheliei la toate neamurile, așa cum este caracterizată de persecuție și apostazie.
- Predicatori sau lideri falși – vv. 4, 11, 23-25… E interesant că Isus în versetul 4 începe vorbind despre acești învățători falși și termină acest paragraf despre interadvent vorbind despre învățători falși (inclusio). Au fost și sunt oameni care afirmă că sunt unși de Dumnezeu în mod special.
Acum: în Vechiul Legământ, Duhul lui Dumnezeu venea cu putere specială peste lideri, profeți, preoți, regi. Liderii erau văzuți în Vechiul Legământ ca fiind persoane speciale, de o calitate diferită. În Noul Legământ, lucrurile se schimbă (Ieremia 31:29; Ioel 2) – nu mai există o diferență în calitate. Avem roluri și responsabilități diferite, dar nu ține de calitate.
Vedeți, când cineva vine în zilele noastre și spune că are o ungere specială (cumva că este mai special) nu numai că este un înșelător, dar se află și sub legământul care nu trebuie. Credulitatea (naivitatea) poate să fie la fel de periculoasă ca scepticismul!!! (vv. 25-26)
Nu vă îngrijorați că s-ar putea să nu Îl recunoașteți; va fi evident! (vv. 27-28)
v. 28 este chiar interesant: așa cum vulturii nu ratează nici o ocazie, tot așa și pentru lume va fi imposibil să treacă pe lângă parusia.
v. 22 – dacă zilele acelea – nu vorbește despre vv. 15-21, ci despre întreaga perioadă interadvent.
Aleși se referă la toți răscumpărații lui Hristos. (v. 29 – imediat după necazul acelor zile – vorbește despre întreaga perioadă interadvent, nu doar cu privire la vv. 15-21. Vedeți cât de importantă este structura?)
vv. 15-21 – Un eveniment clar: distrugerea Templului în 70 d.H.
Urâciunea pustiirii – De patru ori folosit în Daniel (cel ce citește să înțeleagă – Isus se referă la cel care îl citește pe Daniel să înțeleagă). Marcu 13:14; Luca 21:20. Cei mai mulți dintre istorici afirmă că cei credincioși au plecat din Ierusalim.
V. 21 – un text greu de interpretat. Nu poate să vorbească despre necazul cel mare. Poate vorbește despre intensitate. Asta nu exclude ca acest necaz să nu fie un tip al necazului cel mare, care va fi mai mare ca dimensiune. 1 Ioan 2:18 – Anticrist va veni. Acest pasaj din Matei nu descrie acestă perioadă a necazului cel mare, dar sunt alte pasaje care o fac.
Lecții:
- Trebuie să ne aducem aminte că este ceva normal ca biserica să fie persecutată și să experimenteze opoziție.
- Această suferință trebuie să meargă mână în mână cu evanghelizarea, misiunea și predicarea Evangheliei.
- Perspectiva sfârșitului și a anticipării parusiei (venirii lui Isus) trebuie să predomine în Biserică.
