Nu știu ce s-a sedimentat de data trecută în mintea dumneavoastră și de aceea voi începe în această dimineață cu o scurtă recapitulare. Această scurtă recapitulare o s-o fac ajutându-mă și de graficul următor. Vă readuc aminte că în perioada aceasta ne muncim și îi cerem Domnului înțelepciune să înțelegem pasajul din Matei 24-25, pasaj care conține ultimul discurs, intitulat Discursul de la Muntele Măslinilor.
Așadar, în contextul unei discuții cu privire la dărâmarea Templului, ucenicii ridică câteva întrebări (3 la număr): Când va fi dărâmat templul? Care va fi semnul venirii? Semnul sfârșitul veacurilor? Isus abordează întrebările lor și discută de la versetul 4 la 28 despre perioada dintre adventuri. Evenimentul care îi interesează pe ei în mod explicit este Căderea Ierusalimului din anul 70 d.H., care o regăsim abordată între versetele 15-21. Acesta a fost de fapt textul la care ne-am uitat data trecută. Am spus că venirea lui Isus este iminentă și că perioada dintre adventuri, intitulată durerile nașterii, este caracterizată de semne. Semnele provin atât din domeniul fizic (vezi diverse catastrofe în care natura este implicată), cât și din domeniul spiritual. (Versetul 22 – „Dacă zilele acelea n-ar fi scurtate, nici un om n-ar scăpa” – făcând referire la această perioadă interadvent, nimeni nu ar supraviețui, „însă din pricina celor aleși zilele acelea vor fi scurtate.”) Această revenire este sigură, iar Isus oferă garanții că nu va putea nicicum să treacă neobservată: „Căci așa cum fulgerul iese de la răsărit și se vede până la apus, tot așa va fi și venirea Fiului Omului. Oriunde va fi hoitul, acolo se vor aduna și vulturii!”
În dimineața aceasta, continuăm uitându-ne la versetele de la 29 la 42 și vom discuta despre venirea lui Isus. Înainte de a ne adresa paragrafului, vă voi oferi continuarea graficului. De la 32 la 35, respectiv de la 36 la 44, Isus vorbește despre analiza acestor semne interadvent. Subliniați afirmațiile: Când vedeți întâmplându-se toate aceste lucruri, El este aproape (deci nu are cum să meargă împreună cu vv. 30-31) și Nimeni în afara Tatălui nu știe momentul (cred că este un răspuns clar la curiozitatea ucenicilor cu privire la când se vor întâmpla aceste lucruri).
Apoi de la 30 la 31 avem Semnul Fiului Omului, care este precedat de v. 29 – Imediat după necazul acelor zile, făcând referire la perioada post-interadvent, în care ni se prezintă niște dereglări în domeniul natural și (vv. 30-31) arătarea în cer a semnului Fiului Omului.
Apoi de la 24:44 până la 25:30 ni se vorbește despre Cum se cuvine să așteptăm această venire.
Discursul se termină cu judecata neamurilor – 25:31-46.
Acum, uitați trei aspecte cu privire la această venire a Fiului Omului:
- Noul Testament își concentrează atenția cu privire la faptul că venirea Domnului Isus va fi în curând, în timp ce refuză să specifice orice altfel de noțiune.
- Isus insistă asupra caracterului subit (surprinzător) al acestui eveniment.
- În lumina acestui caracter subit al evenimentului, Isus ne îndeamnă la vigilență constantă.
Ce vreau să spun cu afirmația: Noul Testament își concentrează atenția cu privire la faptul că venirea Domnului Isus va fi în curând, în timp ce refuză să specifice orice altfel de noțiune???
Scriptura ne oferă nota iminenței venirii (vă aduceți aminte de data trecută la ce mă refer când spun iminent??? Nu vorbesc despre certitudine, ci despre un eveniment care este gata să se producă).
Deși există o astfel de notă, se poate întrevedea ușor în Noul Testament însușirea întârzierii. De exemplu, unele dintre sistemele escatologice nu prea știu ce să spună despre discuția pe care Isus o are cu Petru la sfârșitul evangheliei lui Ioan. Isus îi spune lui Petru: Adevărat, adevărat îți spun că atunci când erai mai tânăr, tu însuți te încingeai și te duceai unde voiai; însă când vei îmbătrâni, îți vei întinde mâinile și altcineva te va încinge și te vei duce unde nu vei voi! În ce sens venirea lui Isus este iminentă, adică imediată, gata să se producă, pentru însuși Isus care îi vorbește lui Petru despre anii bătrâneții lui și despre moartea cu care va muri? Înțelegeți???
Din nou mă distrează inconstanța unora precum Walvord care vede în v. 2 distrugerea Ierusalimului, dar care apoi vorbește despre faptul că Răpirea poate avea oricând. Dacă Isus vorbește despre venirea Lui în termenii răpirii Bisericii, înseamnă că aceasta trebuie să aștepte puțin pentru că mai sunt vreo 40 de ani până la distrugerea Ierusalimul 70 d.H. Înțelegeți la ce mă refer? (Sistemul dispensaționalist vorbește despre iminență în sensul de în orice moment. NU SE POATE… sunt inconsecvenți!!!)
TREBUIE SĂ VEDEM că există o vedere iminentă în sensul că va avea loc, poate în timpul vieții mele, dar că aceasta întârzie. Tocmai pentru că trebuie să se întâmple câteva lucruri:
Ceva în afara Evangheliei lui Matei: 1 Ioan 2:18: „Copilașilor este ceasul de pe urmă! Și după cum ați auzit va veni anticristul, să știți că acum sunt mulți anticriști. Prin aceasta știm că este ceasul de pe urmă” (Ioan spune acest lucru despre dărâmarea Templului… și el privește spre o persoană care va veni: ANTICRISTUL.) Despre el vorbește și Pavel în 2 Tesaloniceni 2: Nimeni să nu vă înşele în nici un fel, pentru că acea zi nu va veni înainte să vină apostazia şi înainte să fie descoperit omul fărădelegii, fiul distrugerii, cel care se opune şi se înalţă pe sine deasupra oricărui aşa-zis dumnezeu sau obiect al închinării. El se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, declarându-se pe sine însuşi Dumnezeu. Nu vă amintiţi că v-am spus aceste lucruri când eram cu voi? Voi ştiţi ce-l împiedică să fie descoperit acum, înainte de vremea lui. Căci taina fărădelegii lucrează deja; trebuie doar ca cel care-l împiedică acum să fie dat la o parte. Şi atunci va fi descoperit cel fără de lege, pe care Domnul Isus îl va omorî cu suflarea gurii Sale şi-l va distruge când Se va arăta la venirea Sa.
O să fie o răzvrătire sau apostazie a răului la sfârșit? DA!!
Să revenim la Matei. Matei 24:29-44 are patru părți:
-
Matei 24:29-31 – Triumful venirii Domnului
(imediat după acele zile descrise în vv. 4-28)
Semnul venirii Fiului Omului (semn = stindard, steag, drapel)
Trâmbița
Toate aceste elemente ale venirii Domnului – Is. 11:10-12; 18:3.
În timp ce îngerii adună aleșii Domnului, națiunile vor jeli. În Biblie putem identifica 2 tipuri de jale asociate cu venirea Domnului:
- Jale intensă – pocăință – Zaharia 12:10… Ei jelesc pentru că Duhul harului a fost turnat peste ei (în ziua aceea – Zaharia 13:1)
- Dar mai avem o jale: în Apoc. 1:7; 6:15-17 – Națiunile care jelesc. Cred că despre acestă jale vorbește Matei!
Mulți văd în pasajul acesta Daniel 7: 13-14. Când a primit Isus această împărăție în Noul Testament?
- Într-un sens, Isus s-a născut Împărat.
- Lucrarea Lui într-un sens are caracteristicile Împărăției care vine – Matei 12:28-29. Vorbim despre o împărăție care a fost inaugurată.
- Prin moartea, învierea și înălțarea vedem înălțarea Lui – Filipeni 2:9-11.
- La întoarcerea Lui.
D-Day și V-Day. Normandy, 6 Iunie 1944. În septembrie toată lumea vorbea despre V-Day, care s-a consumat la începutul lui Mai 1945. Din septembrie se vorbea despre anticiparea victoriei. Isus a învins, însă toți anticipăm V-day!!!
Un alt element pe lângă acest semn al venirii și trâmbiță – NORI – Is. 11:10; Ps. 97:2; Is. 4:5, 6; Ezec. 30:3.
- Matei 24:32-35 – Semnificația semnelor venirii Domnului.
Vă aduceți aminte? Ucenicii întrebau la începutul acestui paragraf: Când se vor întâmpla aceste lucruri? Isus le răspunde (vv. 32-35): Când veți vedea toate aceste lucruri să știți că El este aproape (inclusiv distrugerea Templului pe care generația acesta o va vedea, în timp ce va vedea toate celelalte semne – v. 34. Amileniștii sunt forțați să vadă datorită acestui verset că distrugerea Ierusalimului are loc până la 31. Dispensaționaliștii spun că v. 34 se referă la rasă sau la generația care va fi în viață la Răpire. În fine! Cred că niciunul dintre sisteme nu interpretează corect acest verset. Vezi și Matei 12:42 – aminteam și data trecută! Ce spune Isus aici este că astfel de lucruri se vor întâmpla din prima generație a credincioșilor. Se poate că distrugerea templului din 70 d.H. să fie o tipologie a templului (ce fel de templu nu avem detalii) de la sfârșit în care Anticrist intră?? (vezi II Tes. 2:4 – el se va așeza în templu???) Și observați că Isus nu spune că după ce această generație va vedea aceste lucruri înseamnă că acestea nu se vor mai întâmpla. De fapt vedem că El descrie caracteristicile vremii dintre cele două veniri!
Iar a doua parte a răspunsului este de la 36-41 – Nimeni nu știe, nici măcar Fiul Omului!
- Matei 24:36-41 – Caracterul neașteptat al venirii Domnului.
Trecem de la vremurile din urmă la o discuție despre natura lui Isus.
Ignoranța lui Isus? Nu este un atribut al dumnezeirii ca El să fie omniscient??
Uneori îl vedem pe Isus acționând surprins – Matei 8:10 (surprins de credința centurionului) și multe alte texte. Cum poate omnisciența să fie surprinsă?
Luca 2:52 – Isus creștea în înțelepciune, în statură și Îi era tot mai plăcut lui Dumnezeu și oamenilor. Cum este posibil?
Cum este posibil că Isus să doarmă când știm că Dumnezeu nu doarme?
Tatăl este mai mare decât Mine?
Cum înțelegem toate aceste aspecte cu privire la persoana lui Isus?
Warfield spune că toate aceste afirmații îi sunt atribuite omului Isus, în timp ce în divinitate El nu are limite. Pentru mine afirmația aceasta este destul de periculoasă… Aproape că sfârșești cu doi Isus.
În Evanghelia lui, Ioan scoate mult în evidență divinitatea lui Isus. El arată că Fiul este dependent de Tatăl și că funțional îi este subordonat.
Însă întrebarea tot rămâne cu se transformă Isus când ia trup uman? Ce însemnă acest lucru? Ce este golirea de glorie din Filipeni despre care vorbește și în Ioan 17 – gloria pe care o aveam în prezența Ta înainte de a fi lumea?
- Unii spun că Isus a abandonat dumnezeirea Lui.
- Alții spun că a fost o renunțare la atributele dumnezeirii. Însă este greu să separi atributele lui Dumnezeu de persoana Lui.
- Alții spun că Isus nu și-a folosit atributele… Însă cine poate să ierte păcatele? Doar Dumnezeu. Isus le iartă!
- Alții spun că Isus a abondonat folosirea independentă a prerogativelor Sale divine. Însă în veșnicia trecută, Fiul veșnic nu a acționat niciodată independent de Tatăl Său.
El își exercită prerogativele Sale divine doar în ceea ce Tatăl îl lasă să o facă, explicit în contextul lucrării Sale. El nu face nimic, nu spune nimic, nu judecă pe nimeni decât cât Îi este dat de Tatăl.
- Matei 24:42-44 – Caracterul surprinzător al venirii Domnului
