Conflictul este de multe ori complicat și dificil. Dar Biblia ne oferă o hartă simplă pentru rezolvarea lui. Încă de la început, trebuie să știm că urmarea tuturor pașilor nu garantează în mod necesar pacea. Însă, cu toate acestea, pașii aceștia trebuie urmați.
Conflictul aduce oportunități. 1 Corinteni 10:31-11:1 – Prima oportunitate este cea de a-L slăvi pe Dumnezeu. Dumnezeu este glorificat când creștinii se încred în Dumnezeu în mijlocul conflictului, se smeresc și depind de El. În orice situație te-ai afla, este posibil să-I aduci slavă lui Dumnezeu. A doua oportunitate pe care conflictul o aduce este să-i slujești pe alții. Putem să-i slujim pe alții purtându-le poverile sau putem să-i slujim confruntându-i în dragoste.
Așadar, Biblia ne oferă un proces foarte simplu pe care să-l urmăm, indiferent despre ce fel de conflict vorbim. Ei sunt în mod special aplicabili interacțiunii cu alți credincioși, dar pot fi general valabili și pentru interacțiunea cu necredincioși. Însă Isus și Pavel sunt preocupați în primul rând de rezolvarea conflictelor în contextul bisericii.
Dacă ești în mijlocul unui conflict, întreabă-te: Cum pot să-L proslăvesc arătând modul în care El mă transformă pe mine?
Pasul 1: Fă ca scop al tău să-L proslăvești pe Dumnezeu.
Vrei să arăți celorlalți cine este Dumnezeu și cum este El. Vrei să recunoști public lucrurile pe care El le face. Dumnezeu este glorificat când poporul Lui depinde de El. Dumnezeu este glorificat când poporul Lui se încrede în El și ascultă de poruncile Lui. Dumnezeu este glorificat când facem acest lucru și suferim pierderi ca și consecință. În mijlocul unui conflict cu un alt credincios, sunt câteva întrebări pe care trebuie să ni le punem. Cum pot să-I fiu plăcut și să-I aduc cinste Domnului în mijlocul acestui conflict? De obicei aceasta nu este prima noastră întrebare. Prima noastră întrebare este: Cum aș putea să câștig? De fapt, întrebarea este: Cum pot să-mi plac mie însumi și să-mi aduc cinste? Dacă ești în mijlocul unui conflict, întreabă-te: Cum pot să-L glorific pe Dumnezeu în mijlocul acestui conflict? Cum pot să-L proslăvesc arătând modul în care El mă transformă pe mine?
Pasul 2: Examinează-te pe tine însuți și scoate bârna afară.
Isus comentează despre cât de ușor ne este să vedem mica așchie din ochiul altora și cât de greu este să vedem bârna uriașă din ochii noștri. Cum pot să arăt lucrarea lui Isus din mine, asumându-mi responsabilitatea pentru bârna mea? În ce fel am contribuit la acest conflict? Îmi văd problemele? Mă văd pe mine însumi așa cum mă vede celălalt? Am făcut din această problemă dintre noi un idol? Îmi doresc acest lucru atât de mult încât voi păcătui ca să-l obțin? Îl doresc atât de mult încât voi răspunde într-un mod păcătos când nu mi-l vei da? Orice lucru pe care îl dorim atât de mult încât suntem gata să păcătuim ca să-l obținem este un idol al inimii.
Pasul 3: Mergi să vorbești cu persoana respectivă.
Cum pot să arăt dragoste față de persoana cealaltă, ajutând-o să-și asume responsabilitatea pentru contribuția sa la acest conflict? Așa că trebuie să mă duc să vorbesc cu cealaltă persoană. Sunt foarte mulți creștini care nu vor să facă acest lucru, așa că apelează la un răspuns de evadare: „Nu există niciun conflict!”. O să-l ignor. Nu voi sta pe lângă acea persoană și toate lucrurile vor fi în regulă. Toate acestea sunt răspunsuri de evadare. Există în continuare conflictul? Da, pentru că o relație este încă frântă. Nu vorbești cu acea persoană, poate că te așezi de partea cealaltă a camerei. Și dacă ești foarte imatur, te vei asigura că prietenii tăi nu vorbesc nici ei cu cealaltă persoană. Și dacă ești foarte răutăcios, îl vei ataca pe celălalt cu prietenii tăi, ca să sufere și el. Și, cumva, noi credem că a face așa e mai bine decât pur și simplu să mergi și să vorbești cu cealaltă persoană. În Matei 18 ni se oferă această structură a discuției cu celălalt.
Când mergi, fii gata mereu să asculți. E foarte ușor când confruntăm să vorbim doar noi.
Scopul pentru care te duci să vorbești cu persoana respectivă este pentru a restaura relația. Așa că te vei duce cu grijă, cu un fel de sentiment de speranță că poate tu greșești. În contextul acesta, vedem cât de folos este să spui: „Ajută-mă să înțeleg”. Mergem cu o atitudine de speranță că relația va fi restaurată. Te duci cât de repede poți. Dacă se poate, față în față; dacă nu se poate, la telefon. Folosește e-mailul și mesajele scrise doar ca ultimă soluție. O scrisoare sau un e-mail pot avea tonalitatea lor, diferită de ce ai intenționat. Când te duci, adu speranță prin evanghelie. Dacă e să rezolv conflictul cu un frate, vreau ca evanghelie și crucea să fie în centrul acestei rezolvări. „Tu și eu suntem creștini și Dumnezeu ne-a chemat să trăim împreună în pace. Recunosc că am spus asta sau am gândit asta, dar în această situație m-am simțit rănit sau ofensat, ai păcătuit față de mine în acest mod.” E foarte important ca noi, ca și credincioși, să fim reconciliați unul cu altul. Dacă Dumnezeu ne-a împăcat cu El însuși și ne-a adus la El, nu trebuie ca noi să trăim la distanță unul de celălalt.
Când mergi, fii gata mereu să asculți. E foarte ușor când confruntăm să vorbim doar noi. Pune întrebări bune. Încearcă să o determini pe cealaltă persoană să se deschidă, să vorbească. Interacționează cu lucrurile pe care ți le spune. Și adu har în relație, cu speranța că atunci va avea loc pocăință și restaurare.
Când conflictul nu implică un păcat, pur și simplu fiți împăcați și întăriți relația pe care o aveți. Poate e o neînțelegere. Poate e o problemă care ține de înțelepciune. Noi ne mărturisim păcatele, nu ne mărturisim neînțelegerile. Dacă e vorba de un păcat, ne mărturisim păcatele lui Dumnezeu și ne mărturisim păcatele celor împotriva cărora am păcătuit.
Pasul 4: O mărturisire adevărată, biblică
O mărturisire adevărată, biblică, arată astfel: Adresează-te celor împotriva cărora ai păcătuit. Nu folosi cuvintele „dacă”, „dar”, „poate”. Evită să arunci vina asupra celuilalt. Recunoaște-ți păcatul tău specific după numele lui din Biblie. Evită expresia „Îmi pare rău”. Dacă îți pare rău cu adevărat, o poți folosi, însă de multe ori este un înlocuitor sau substitut umanist pentru ceea ce Biblia numește mărturisirea păcatului. Fii specific. Recunoaște răul pe care păcatul tău l-a provocat celeilalte persoane. „Știu că atunci când am vorbit în modul acela te-am rănit. Nu doar că modul în care am vorbit L-a întristat pe Dumnezeu, dar faptul că te-a rănit pe tine mă întristează și pe mine.” În acest moment, ambele părți trebuie să aibă grijă să nu manipuleze. Acceptă consecințele păcatului tău. Atunci când există o mărturisire autentică, trebuie să recunoști că există consecințe. Dacă refuzi să accepți consecințele, nu sunt sigur că te pocăiești cu adevărat. Apoi, expune modul în care plănuiești să-ți schimbi comportamentul pe viitor. După ce ți-ai mărturisit păcatul în felul acesta, abia atunci îți ceri iertare și servești mingea în terenul celuilalt.
Pasul 5: Iartă precum Dumnezeu te-a iertat pe tine în Cristos (Efeseni 4:31-32).
Când spun: „Nu te voi ierta”, spun de fapt că pedeapsa purtată de Isus nu a fost îndeajuns.
De cele mai multe ori, nu ne iertăm unii pe alții pentru că ne gândim că, dacă eu te iert pe tine, atunci tu nu vei suferi. Vreau să te pedepsesc. Vreau să fiu judecător, jurat și (dacă e posibil) și călău. Dacă spun că te iert, nu pot să mai țin acest lucru împotriva ta. Uneori nu are de-a face decât cu răzbunarea. Dar nu avem voie să spunem: „O să te iert când voi simți dorința”. Iertarea ne este poruncită. Asta înseamnă că, dacă nu ierți, atunci păcătuiești. Dumnezeu ne iartă chiar atunci când ne mărturisim păcatele – și suntem bucuroși că se întâmplă așa (1 Ioan 1:9). Problema noastră este că nu iertăm așa cum Dumnezeu ne-a iertat în Cristos.
De cele mai multe ori, nu ne iertăm unii pe alții pentru că ne gândim că, dacă eu te iert pe tine, atunci tu nu vei suferi. Vreau să te pedepsesc. Vreau să fiu judecător, jurat și (dacă e posibil) și călău.
Orice păcat, orice fel de păcat care a fost făcut vreodată, va fi pedepsit. Crezi lucrul acesta? Fiecare păcat al tău, din prezent, din trecut și din viitor, va fi pedepsit. Acum, ce ne spune evanghelia? Că toate păcatele mele au fost deja pedepsite. Isus a purtat păcatele mele în locul meu. Pentru că Isus a purtat pedeapsa, Dumnezeu poate să ne ierte. Fără pedeapsă nu există iertare. Dar pentru că Isus a fost pedepsit, iertarea este posibilă. Când spun: „Nu te voi ierta”, spun de fapt că pedeapsa purtată de Isus nu a fost îndeajuns. Iertați cum Dumnezeu ne-a iertat în Cristos. Nu am nevoie să te pedepsesc. Nu am nevoie să mă răzbun. Nu am nevoie să se facă dreptate. Nu am nevoie ca tu să suferi. Pentru că Isus le-a purtat deja pe toate și am posibilitatea să te iert fără întârziere.
Sunt patru angajamente pe care le luăm când iertăm:
- Promit că nu voi reflecta, medita, nu mă voi gândi la acest incident. Poate îmi vor veni în minte, dar când se va întâmpla asta le voi înlocui imediat cu alte gânduri.
- Promit că nu voi mai aduce pe viitor aceste lucruri împotriva ta. Poate că va trebui să mai vorbim despre aceste lucruri, din cauza consecințelor sau ca mijloc de a sluji altora, dar nu voi mai aduce acest păcat împotriva ta.
- Promit că nu voi vorbi despre aceste lucruri cu alții – adică nu le voi folosi ca să te defăimez înaintea altora, să te ponegrez înainte lor.
- Promit că nu voi lăsa ca acest incident să ne despartă. Țelul mărturisirii și iertării reale este restaurarea deplină.