Data trecută ne-am uitat la textul nostru și ne-am gândit împreună la câteva caracteristici cu privire la creștinism:
(1) Ne-am gândit împreună că smochinul putea reprezenta atât generația liderilor religioși contemporani lui Isus, cât și creștinismul contrafăcut (care arată foarte atrăgător, dar care este fals) așa de prezent în vremea noastră.
(2) Am văzut apoi analfabetismul liderilor religioși, analfabetism și indecizie pe care o regăsim așa de frecvent și în generația noastră.
(3) Nu în ultimul rând ne-am uitat la pilda celor doi fii și ne-am gândit la forma de ucenicie sau creștinism caracterizată de ipocrizie care ne înconjoară.
Ne vom uita astăzi la încă două pilde – cea a viticultorilor și nunții fiului de împărat – și vom vedea că nici creștinismul formal, nici cel experimental nu sunt soluția. Toate aceste pilde ne învață despre urgența credinței – nu doar verbală (prima) sau formală (cea de-a doua) și nici chiar o credință experimentală, ci una care ascultă. Pentru Matei credința care ascultă este (1) credința care merge să lucreze în vie, nu doar vorbește că o va face; (2) o credință care aduce roadă și care nu respinge mesagerii lui Dumnezeu și (3) credința care ajunge în cele din urmă la palatul regelui în haine de nuntă și nu presupune că dacă „a acceptat” invitația este îndeajuns (invitația va scuza comportamentul). Matei își propune probabil, să le ofere celor din comunitatea creștină o ocazie bună de cercetare.
Pilda viticultorilor
În Evangheliile sinoptice există 3 pilde din zona agricolă. Această pildă încurajează biserica cu privire la patru adevăruri foarte importante în legătură cu Evanghelia:
- Dragostea îndelung răbdătoare al lui Dumnezeu, ilustrată tocmai prin trimiteri repetate a mesagerilor.
- Starea incredibilă de păcat a rasei umane care în mod continuu se opune lui Dumnezeu.
- Centralitatea trimiterii lui Cristos și rolul acesteia în istoria răscumpărării lui Dumnezeu.
- Judecata groaznică care vine asupra răzvrătiților, nu doar în trecut, dar și în prezentul și viitorul nostru.
Nu poți îl ratezi pe ultimul… pare clar și totuși este învăluit de mister:
- Transferul împărăției lui Dumnezeu de la Israel sau de la liderii religioși ai vremii (ai iudaismului) către o națiune misterioasă.
Când începi să citești acest paragraf, gândul te duce imediat la cântecul din Isaia 5 despre via Domnului. Dumnezeu își alege un popor care să fie o lumină pentru toate națiunile și pune lideri spirituali care să îi călăuzească în viața religioasă.
Acum revenind la pilda din Matei, stăpânul pleacă și lasă viticultori pentru a îngriji de via lui. Stăpânul trimite în câteva rânduri slujitori de-ai lui pentru a lua din rodul viei. Aceștia sunt omorâți de viticultori. Ușor de identificat aceste metafore ale lui Isus cu referire tocmai la acești lideri religioși ai poporului despre care tot am vorbit. Ideea este că s-au prins și ei că Isus vorbește despre ei. Uitați-vă la sfârșitul textului! De-a lungul istoriei lui Israel acești lideri religioși au făcut mult rău adevăraților ucenici ai lui Iahve.
În cele din urmă stăpânul își trimite fiul, cu referire directă la Isus. Este interesant de observat răbdarea lui Dumnezeu. El le oferă șanse trimițând mai multe generații de mesageri ai harului. „Domnul nu este încet în a-Și împlini promisiunea așa cum înțeleg unii încetineala, ci are răbdare cu voi și nu dorește să piară vreunul, ci toți să ajungă la pocăință.” (2 Petru 3:9 NTR)
Viticultorii l-au scos pe fiul stăpânului în afara taberei și l-au omorât. Interesant că Isus vorbise de moartea Sa doar ucenicilor, acum o spune și liderilor religioși, care bineînțeles că înțeleg. Poate acesta este unul dintre motive pentru care citim o întoarcere a preoților la pocăință mai târziu în Fapte. Ei și-au adus aminte cu siguranță de aceste cuvintele ale lui Isus.
Isus își implică ascultătorii așa cum o făcuse și la ultima pildă.
Isus vorbește despre o pedeapsă aspră care va veni asupra viticultorilor. Dumnezeu va da poporului Lui alți lideri spirituali (Ieremia 3:15; Ieremia 23:1-4).
Apoi Isus face referire la Psalmul 118. Unii spun că a fost scris despre David, care a avut mulți dușmani, iar mulți dintre ei l-au persecutat și l-au respins. Dar cea mai bună interpretare se pare că este aceea cu privire la Israel care a fost disprețuit și amenințat din toate părțile, însă Dumnezeu l-a făcut piatra din capul unghiului. Acum Isus, care este adevăratul Fiu al lui Dumnezeu (2:15), primește un tratament similar de la dușmanii Lui, însă Dumnezeu îl vindecă.
Pilda nunții fiului de împărat
De la 1-7, Isus pare că spune aceleași lucuri pe care le spuse în pilda dinainte, însă cu referire acum la întreaga națiune. Nu pare că mai vorbește doar despre liderii acestora.
Apoi de la 8-14 se schimbă placa. Pare o altă istorie.
Sau de la 1-7 vorbește despre lideri, iar apoi vorbește despre orice evreu ?????
Calvin spune: „Nu are nici un rost în argumentare legată de hainele de nuntă, fie că ar fi prin credință sau printr-o viață sfântă sau evlavioasă; pentru că nu poți separa credința de fapte bune și de faptul că faptele bună însoțesc credința sau vin din credință. Tot ceea ce vrea Hristos să spună aici este că noi suntem chemați de Domnul cu o singură condiție de a fi înnoiți în duhul nostru în imaginea Lui și de aceea, dacă este să rămânem în casa pentru totdeauna, omul cel vechi cu totate defectele lui trebuie să fie dat afară și noi să practicăm viața cea nouă pentru ca înfățișarea noastră exterioară să corespundă chemării noastre onorabile.”
v. 14 – în Matei termenul „aleși” are alte conotații față de cum are în Pavel, spre exemplu. Pavel ne oferă o siguranță a lucrării lui Dumnezeu în om prin folosirea termenului. Pentru Matei este mai mult un cuvânt-scop, și nu un cuvânt-sursă, dacă vreți… a răbda până la sfârșit (24:22, 24, 31). Este un cuvânt mai mult de prevenire decât de comfort; este etic, nu predestinarian.
Calvin: „Cu adevărat, deși sunt adunați mai mulți în Biserică prin cuvântul Evangheliei, decât a fost în vechime prin lege, cu toate acestea o mică parte dintre ei dovedesc credința lor printr-o viață nouă… Nu intru aici în profunzimea discuției despre alegerea eternă a lui Dumnezeu, deodată ce cuvintele lui Cristos doar vor să spună că o confesiune (credință) a credinței exterioară nu poate în nici un fel să fie îndeajuns astfel încât Dumnezeu să îi considere ai Săi pe aceea care par că s-au înrolat în chemarea Lui.”
Terminăm în dimineața aceasta cu un set de întrebări:
- În primul rând nu putem să nu întrebăm: Ce fel de credință avem? Ce fel de creștinism avem? Unul nominal, formal?? Suntem creștini doar la nivelul vorbelor?
- Aduce credința care ți s-a dat o transformare continuă după chipul lui Isus? Ești schimbat în mod continuu după chipul lui Isus?
- Cum îți judeci credința ta? Care sunt criteriile după care te analizezi? Cum îți verifici credința și creștinismul pe care îl ai?
