Sunt mai multe doctrine în Scriptură între care există o tensiune… De exemplu Suveranitatea lui Dumnezeu și responsabilitatea Omului, Venirea iminentă a Domnului și întârzierea Lui, Împărăția care a fost inaugurată și care va veni în viitor. Ideea este că ori de câte ori aceste tensiuni nu sunt ținute în balanță se ajunge la concluzii greșite și la vieți trăite haotic.
De exemplu, să ne uităm la ce se întâmplă atunci când tensiunea dintre Împărăția inaugurată și cea viitoare nu este ținută în echilibru. Două biserici total diferite: Corint și Tesalonic. Am putea afirma cu ușurință că biserica din Corint avea foarte multe probleme… așa de multe încât este greu să identifici una anume. Uitați-vă împreună cu mine în 1 Corinteni 4:8-13. Se pare că una dintre problemele fundamentale ale acestei bisericii era o înțelegere greșită a escatologiei… un exces escatologic realizat! Exista un spirit triumfalist dominant care caracteriza biserica. Să prezint puțin contextul acela greco-latin. În societatea aceea nu existau universități așa cum avem în zilele noastre. Cei care erau puțin învățați începeau să ofere prelegeri publice (de obicei în piețe). Cei care erau foarte buni începeau să adune pe lângă ei și ucenici care îi remunerau pentru munca prestată. Cu cât erau mai căutați, cu atât prețul creștea. Acesta este contextul în care Pavel vine și îi învață pe corinteni fără a pretinde bani. La prima vedere cultural pentru noi este OK, însă pentru ei însemna că el, Pavel, este un învățător slab, fără înțelepciune și pregătire (2 Corinteni 11:7). Prosperitatea în Corint era un semn al aprobării divine. Problemele de scenă: certurile, luptele pentru putere, lăudăroșeniile cu privire la darurile spirituale și ambițiile egoiste sunt toate semne ale triumfalismului și înțelegerii proaste cu privire la escatologie. În cele din urmă citim că unii dintre ei nici măcar nu credeau în înviere. Asta da problemă majoră escatologică!
Spre deosebire de ei, avem în partea cealaltă biserica din Tesalonic care din start este pe alte coordonate – 1 Tesaloniceni 1:6 – „în mare necaz”. Cei din Corint habar nu aveau ce este suferința sau necazul. Dacă ceilalți se etichetau ca domni, aceștia se etichetau ca loosers. „Am fost lăsați în urmă!” (1 Tes. 4:13). 3 luni mai târziu le scrie din nou pentru că situația nu s-a îmbunătățit (2 Tes. 2:1-…; 3:7-13)
O mare discrepanță în atitudine între cele două biserici. Dar, serios, nu putem concluziona decât un singur lucru: ESCATOLOGIA este de-o mare importanță!!!
Acum să ne uităm la cealaltă parte a ultimului discurs al lui Isus. Am spus că în prima parte Isus vorbește despre durerile nașterii sau semnele venirii Lui și apoi despre venirea Lui. În cea de-a doua parte, Matei ne expune elementele care caracterizează așteptarea Domnului.
-
Ca administratori responsabil față de sarcinile și cerințele slujbelor lor (Matei 24: 45-51).
- Presupune o întârziere lungă
- Subliniați un principiu bine descris de text: Prin slujirea altora ne pregătim noi pentru parousia
- Prin contrast nepregătirea constă în exploatarea egoistă a altora (v. 49) – „a veghea” – slujire activă, laborioasă, responsabilă.
- S-a alăturat ipocriților, dovedind în cele din urmă identitatea lui. Nu avem o pierdere a mântuirii, ci o demascare a adevăratei identități.
- Cum aștepți tu pe Domnul?
-
Ca unii care celebrează făcând pregătiri migăloase în vedere întârzierii venirii Lui (Matei 25:1-13 – Pilda celor zece fecioare)
Dacă mireasa nu locuia prea departe de casa mirelui, acesta venea pe jos la casa ei. Nunta consta din diferite ceremonii. Aici este surprinsă venirea mirelui către casa miresei, după care alaiul se întorcea la casa mirelui. Procesiunea aceasta avea loc de obicei seara sau noaptea. Drumul era luminat de torțe. Acestui alai se adăugau toți invitații, care veneau cu torțe. Nu exista nuntaș fără torță! Cei care nu aveau erau considerați de obicei străini.
Și-au pregătit candelele – ad literam și-au aranjat torțele – le-au aprins pentru procesiune. O torță bine îmbibată va arde aprox. un sfert de oră.
- Nu cred că Matei vrea să transmită vreun mesaj codat când vorbește despre adormitul fecioarelor… Observați: toate adorm – și cele înțelepte, și cele nesăbuite.
- Nu cred că simbolurile trebuie neapărat interpretate… uleiul și candele și ușa închisă etc. Trebuie să fim atenți cu aceste simboluri – Leul poate fi atât Isus, cât și diavolul (1 Petru 5:8)
Biserica trebuie să pregătească ucenici care sunt pregătiți pentru o lungă întârziere a venirii Domnului!!!
-
Ca sclavi însărcinați (împuterniciți) în a spori capitalul Stăpânului (Matei 25:14-30)
- El le oferă din capitalul Lui, bazându-se pe percepția Lui cu privire la abilitățile lor… avem aici un Stăpân foarte înțelept.
- 6000 denari – un denar era munca pe zi a unui soldat – plata pentru 16 ani
- v. 19 – „după mult timp” – subliniați din nou tensiunea dintre iminenta venire a Domnului și întârzirea acesteia.
Primii doi sclavi primesc mai multe responsabilități și desfătări sfinte.
Este interesantă reacția celui de-al treilea: Am știut că ești un om aspru care seceri de unde n-ai n-ai semănat și aduni de unde ai semănat… Te-am văzut că ai avut pretenții în afaceri să câștigi chiar și de acolo unde nu ai investit… sau de ce aș fi investit pentru că tu ai fi luat profitul oricum??? Acest sclav uită în primul rând care îi este statutul, iar apoi dovește cât de egoist și irațional este.
Harul nu scuză niciodată iresponsabilitatea. Domnul ne face responsabili dacă nu Îi mărim capitalul!
- Ca oameni care trăiesc altruist transformați fiind de Evanghelie (Matei 25:31-46)
v. 40 – „neînsemnați dintre acești frați ai Mei” face referire la frații autentici în Hristos.
- Cine sunt frații lui Isus în evanghelia lui Matei? (Mat. 12:46-49)
- Isus se identifică pe Sine cu poporul lui Dumnezeu (Matei 5:10-12)
Puțin se vorbește despre atitudinea grupurilor, care se miră la ceea ce aud. Observați:
- Nici una dintre grupe nu pare surprinsă de statutul lor, ci mai degrabă de motivul statutului lor.
- Uimirea celor neprihăniți arată clar că ei nu își percep propriile fapte ca pe eforturi meritorii, care le aduc (câștigă) mântuirea.
- Asta înseamnă că pasajul ne oferă un test care elimină posibilitatea ipocriziei. Copiii lui Dumnezeu dau în mod natural celor care sunt frații lor. Cei neprihăniți fac ceea ce fac pentru că au o anumită identitate. Dacă nu ar face parte din poporul lui Dumnezeu nu ar putea să iubească în felul în care Isus o cere și tocmai acest aspect elimină posibilitatea de ipocrizie. Care este testul? Același pe care îl regăsim și în Ioan.
În 1 Ioan avem trei teste:
- Testul adevărului, strâns legat de testul cristologic.
- Testul moralității… Vă trăiți viețile în ascultare față de poruncile Lui? Cum vă trăiți viețile?
- Testul dragostei… Iubiți pe cei care sunt copiii lui Dumnezeu, frații și surorile voatre? Cum îi iubiți?
Testul care arată dacă aparții turmei lui Dumnezeu!
În ce fel ne pregătim noi de venirea Domnului?
- Fiind administratori responsabili ai harului lui Dumnezeu! Prin slujirea altora dovedim o precupare permanentă de venirea Domnului și Împăratului nostru!
- Cu bucurie să ne pregătim pentru venirea Lui, deși cam întârzie… nu ne pierdem răbarea!
- Entuziasmați că participăm împreună cu El la lărgirea Împărăției Lui! El ne-a făcut părtași acestei minunate Evanghelii!
- Iubindu-i pe cei pe care Dumnezeu i-a pus lângă noi și cărora le spunem „frate” și „soră”!
- Domnul să ne ajute!
