Pagina de titlu a ediției din 1559 a Institutelor Religiei Creștine de John Calvin poartă sigla tipografului ei din Geneva: un măslin cu câteva ramuri tăiate. Ramurile rupte sunt surprinse în cădere și sunt înconjurate de motto-ul Noli altum sapere, „Nu fi arogant”. Pomul are de asemenea bandaje în locurile în care alte ramuri au fost altoite.
O versiune anterioară a acestei sigle, care poate fi văzută în Thesaurus Latinæ linguæ, adaugă expresia sed time, „ci teme-te”. Omul din xilogravură ar putea fi apostolul Pavel, autorul acestor cuvinte din Romani 11:19-20. Totuși, pietrele din jurul picioarelor omului sugerează că acesta ar putea fi, de asemenea, Ștefan, a cărui predicare condamnatorie și al cărui martiraj sunt portretizate în Faptele Apostolilor 7.
Combinarea acestor două aluzii biblice aici este semnificativă, deoarece sigla aparține tipografului și academicianului Robert Estienne, sau „Robertus Stephanus”. Viața și cariera lui Estienne au purtat multe din semnele Reformei.
Tipograful Regal
Estienne nu a fost doar un tipograf important de pe Continent în prima jumătate a secolului al șaisprezecelea, ci a fost și un expert al Bibliei și al literaturii clasice. În timp ce lucra în Paris în perioada domniei Regelui Francis I, Estienne era atât de priceput încât a fost numit „Tipograful Regal”: tipograful regelui în ebraică și latină în 1539, iar ulterior tipograful regelui în greacă în 1542.
Regele Franței a înțeles bine noul impuls umanist către studierea textelor antice. Estienne scria: „Departe de a purta pică vreunui om, el intenționa să pună aceste scrieri antice, pe care le-a procurat din Italia și Grecia cu niște costuri mari și cu adevărat regale, la dispoziția și în slujba tuturor oamenilor.”
În timpul anilor săi petrecuți în Franța, Estienne a adunat și a tipărit multe cărți lingvistice: un manual introductiv în greacă, un dicționar Latin-Francez și Thesaurus Latinæ linguæ. De asemenea, a început să lucreze la importantul Thesaurus linguæ graecæ, care avea să servească drept standard pentru lexicografia greacă – prin urmare și biblică – cel puțin până în anii 1800.
Înapoi la surse
Ca și în cazul multor învățați din perioada Reformei, dragostea lui Estienne pentru literatura clasică antică a mers mână în mână cu centrarea atenției sale asupra Bibliei, atât în traducerea în limba latină, Vulgata, cât și în versiunile sale originale din ebraică și greacă. A tipărit Vechiul Testament în limba ebraică de două ori, iar multiplele sale ediții ale Noului Testament în limba greacă au fost foarte influente și benefice pentru lucrarea teologică a Reformei.
Estienne este cel care a creat cel mai bun sistem (și cel definitiv) de împărțire și numerotare a versetelor, pe care Bibliile noastre îl utilizează astăzi. Faimoasa Editio Regia din 1550 este o capodoperă academică, artistică și de abilitate tehnică – primul Nou Testament în limba greacă ce include un aparat critic care arată diferite variante ale textului, variante pe care Estienne le-a găsit în cele cincisprezece manuscripte pe care le-a consultat. Această ediție, cu splendidele ei litere grecești sculptate de Claude Garamond, este cea care a devenit baza pentru Biblia de la Geneva în limba engleză, precum și pentru studiul Scripturii în secolele care au urmat.
Până în anul 1550, Estienne a tipărit multe ediții ale Bibliei în limba latină, Vulgata, în Paris, însă activitatea sa academică l-a condus „în două direcții” față de textul autorizat ecleziastic: „înapoia traducerii către textele originale”, și înainte, către explicații mai complete și mai atente în textele sale pentru „cititorul obișnuit educat” care „cu greu ar putea evita să pătrundă în domeniul exegezei” (Robert Estienne, Tipograf Regal, 76-78).
În ediția din 1545, el a inclus atât un set neautorizat de note pe margine care discutau legitimitatea traducerii textelor originale în Vulgata, cât și propria sa traducere a textelor din greacă și ebraică, într-o nouă versiune în latină, paralelă Vulgatei. Această carte a dus în cele din urmă la suspiciunea de erezie, de „viziune Luterană”, și la fuga lui Estienne din Paris către refugiul Genevei, în 1550.
Editorul Genevei
În Geneva, susținând acum deschis mișcarea protestantă, Estienne și-a deschis tipografia și a devenit tipograful par excellence al cauzei Reformei. Biblia sa Franceză din 1553 a continuat accentul Reformei pe citirea laică a Scripturii în limbaj familiar, iar edițiile sale ale Institutelor și Comentariilor lui Calvin, alături de alte scrieri protestante, au slujit împreună mișcării în plină creștere, răspunzând dorinței acesteia de a auzi clar Scripturile și de a fi guvernată de ele.
Ediția din 1559 a Institutelor a fost „cel mai exhaustiv sumar al doctrinei Protestante din perioada Reformei” („Institutele” lui John Calvin, 219) și fără îndoială cel mai important volum care a apărut în Reformă, lucru evidențiat de faptul că a fost tradusă în șase (posibil șapte) alte limbi până în 1624. Ediția lui Estienne, care poate fi citită fără efort și este frumoasă chiar și după standardele zilelor noastre, a jucat un rol important în creșterea bisericilor reformate în secolul al șaisprezecelea.
Acest articol face parte din seria Aici Stăm – 500 de ani de Reformă. Anul acesta, în luna octombrie, se împlinesc 500 de ani de când Martin Luther și-a țintuit cele 95 de teze pe ușa bisericii din Wittenberg, moment care a marcat începutul Reformei. Pentru a marca această aniversare, vă invităm să ne însoțiți într-o călătorie de 31 de zile cu scurte biografii ale multor eroi ai Reformei, câte 5-7 minute pentru fiecare zi din octombrie.
Seria de articole este preluată cu permisiune de pe Desiring God – http://www.desiringgod.org/here-we-stand.